Efectele rugăciunii

Alexis Carrel, autorul studiului despre rugăciune pe care vi-l prezentăm mai jos, a scris în anul 1940, în limba engleză, un articol despre puterea rugăciunii. Acest articol era destinat magazinului american Reader's Digest. El a fost publicat la începutul anului 1941, după ce fusese prescurtat şi adaptat de către unul dintre editori. Apoi articolul a fost tradus în limba franceză, probabil în Elveţia, şi a apărut în „Journal de Geneve“. Mai târziu, publicaţia franceză „La Semaine Religieuse“ l-a inserat şi ea în paginile sale. Abia atunci, autorul a luat cunoştinţă de această traducere. Fiind nemulţumit de calitatea ei, a hotărît să scrie un nou eseu asupra Rugăciunii.

 

Alexis Carrel, pe numele său adevărat Marie Joseph Auguste Carrel Billiard, unul dintre cei mai mari savanţi ai Franţei, este cunoscut mai ales ca fiziolog şi chirurg, mare specialist în histologie. S-a născut la Sainte-Foy-lès-Lyon, la 28 iunie 1873 şi a murit la Paris, la 5 noiembrie 1944. Şi-a făcut studiile la Lyon şi a obţinut diploma de medic în 1900. Timp de doi ani, adică pînă în 1902, şi-a aprofundat cunoştinţele de anatomie şi a fost reprezentantul profesorului Testut, autorul unui celebru tratat de anatomie. În 1904, a plecat în America, unde a lucrat la Institutul de Fiziologie din Chicago, sub conducerea lui Stewart. După ce a dobîndit cunoştinţe solide în aceste domenii, ce aveau să fie pentru el esenţiale, a fost chemat la Institutul Rockefeller din New York. Reputaţia de care s-au bucurat lucrările, cercetările şi descoperirile sale a fost atît de mare, încît a primit în 1912 Premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină.

 Carrel este celebru pentru un experiment care i-a marcat profund pe contemporanii săi. Este vorba de reuşita sa incredibilă de a menţine timp îndelungat în viaţă inima unei găini, care bătea in vitro, într-un fluid nutritiv (ştim cu toţii că nici o găină nu trăieşte atât, în condiţii normale). Durata totală a experimentului se situează în jurul a... 3 decenii (!), deşi mărturiile contemporanilor nu concordă pe deplin: unii vorbeau de 28, alţii de 37 de ani. Formula lichidului nutritiv a rămas, până astăzi, necunoscută. I se atribuie lui Alexis Carrel fraza: „O celulă bine hidratată, bine hrănită, care evacuează în mod corespunzător deşeurile şi toxinele poate fi perpetuu înnoită“, care sugerează posibilitatea nemuririi organismelor.

Sperăm să vă fie de folos lectura acestei cărţi minunate. Chiar dacă este scrisă din perspectiva unui savant apusean, cândva spre mijlocul secolului trecut, observaţiile sale cu privire la decăderea societăţilor lipsite de elanul spiritual al rugăciunii sînt astăzi mai actuale ca niciodată.

RUGĂCIUNEA

PREFAŢA AUTORULUI

Nu sînt nici teolog, nici filosof. Mă exprim în limbajul comun şi utilizez cuvintele în sensul lor obişnuit, iar uneori în sensul lor ştiinţific. Teologilor, le cer să îmi acorde aceeaşi îngăduinţă pe care eu le-aş acorda-o dacă ei ar avea de tratat un subiect din domeniul psihologiei.

Acest mic studiu asupra rugăciunii este sinteza unei vaste cantităţi de observaţii, culese în decursul unei lungi cariere, desfăşurate printre oameni provenind din medii diferite: oameni din Apus sau din Răsărit; bolnavi sau sănătoşi; preoţi catolici, călugări şi călugăriţe din toate ordinele religioase, pastori protestanţi din toate denominaţiile, rabini; medici şi asistenţi medicali – se cuprind aici toate profesiunile şi toate clasele sociale. Pe de altă parte, experienţa mea de medic chirurg şi de fiziolog, studiile de laborator cărora mi-am dedicat ani în şir, mi-au permis să evaluez şi să cuantific anumite efecte curative ale rugăciunii. Eu vorbesc numai despre lucruri pe care le-am verificat sau pe care le-am aflat de la oameni capabili de a face observaţii pertinente şi precise. Am preferat să rămân incomplet, decât să citez fapte insuficient dovedite. Înainte de toate, m-am străduit să rămân pe tărâmul solid al realităţii.

A vorbi despre rugăciune oamenilor moderni pare a fi, la prima vedere, un efort zadarnic. Dar nu este oare, cu toate acestea, indispensabil ca noi să cunoaştem toate activităţile de care sîntem capabili? Căci nu putem evita niciuna dintre aceste activităţi fără grave pericole pentru noi sau pentru urmaşii noştri. Slăbirea sentimentului religios şi a percepţiei spirituale, ca şi anemierea atitudinii morale ni se pare tot atât de dăunătoare ca şi slăbirea inteligenţei. Aceste rânduri se adresează deci tuturor – atât celor credincioşi cât şi celor necredincioşi – deoarece viaţa ne impune, deopotrivă, aceleaşi obligaţii. Ea ne cere să ne comportăm în conformitate cu structura noastră umană. Iată de ce nimeni nu trebuie să ignore cerinţele cele mai subtile ale naturii noastre omeneşti.

INTRODUCERE

Nouă, apusenilor, raţiunea ni se pare a fi mult superioară intuiţiei. Preferinţa noastră se îndreaptă mai mult către inteligenţă decât către sentiment. Ştiinţa înfloreşte, în timp ce religia stagnează. Îl urmăm pe Descartes şi-l părăsim pe Pascal.

În acest sens, căutăm îndeosebi să ne dezvoltăm inteligenţa. Cât despre activităţile spirituale, morale, etice, acestea sînt neglijate aproape complet. Slăbirea acestor activităţi fundamentale face din omul modern o fiinţă oarbă din punct de vedere spiritual. Această infirmitate nu-i permite să fie un bun element constitutiv al societăţii. Putem atribui prăbuşirea civilizaţiei noastre slabei calităţi a individului. De fapt, domeniul spiritual se arată tot atât de necesar reuşitei vieţii ca şi cel intelectual şi cel material.

Este deci necesar să ne stimulăm activităţile intelectuale, care conferă puterea personalităţii noastre. Cel mai ignorat dintre ele este simţul spiritual. Simţul religios se exprimă mai cu seamă prin rugăciune. Rugăciunea este în mod evident un fenomen spiritual. Ori, lumea spirituală nu poate fi investigată prin mijloace ştiinţifice. Cum să dobândim deci o înţelegere reală a rugăciunii? Ştiinţa are, din fericire, ca obiect de studiu totalitatea lumii materiale. Aceasta poate, prin intermediul psihologiei, să fie extinsă până la manifestările spirituale. Vom urmări să lămurim, pe cât posibil, în ce constă fenomenul rugăciunii, tehnica practicării acesteia şi efectele ei, prin observarea sistematică a omului care se roagă.

DEFINIŢIA RUGĂCIUNII

În esenţă, rugăciunea pare să fie o orientare a spiritului uman către substratul esenţial, nematerial al lumii. În general, ea porneşte de la stări cu totul omeneşti: o plângere, un strigăt interior de teamă, de nelinişte, o cerere de ajutor. Uneori, ea devine o contemplare senină a principiului imanent şi transcendent al tuturor lucrurilor. O putem defini, de asemenea, ca fiind o înălţare a sufletului către Dumnezeu, asemenea unui act de dragoste şi de adorare către Cel care este izvorul minunii numită viaţă. Rugăciunea reprezintă, de fapt, efortul omului de a intra în comuniune cu o fiinţă nevăzută, creatoare a tot ce există – înţelepciune supremă, putere şi frumuseţe dumnezeiască, Tată şi Mântuitor al fiecăruia dintre noi. Departe de a fi o simplă recitare de formule mecanice, adevărata rugăciune este o stare mistică, în care conştiinţa este absorbită în Dumnezeu. Această stare nu este de natură mentală, intelectuală. Oamenii simpli îl simt pe Dumnezeu la fel de firesc cum simt căldura soarelui sau parfumul unei flori. Dar Dumnezeu, care este atât de accesibil celui care ştie să iubească, rămâne ascuns celui care nu reuşeşte să-L simtă şi să-Lînţeleagă. Gândirea şi cuvântul nu sunt suficiente atunci când e vorba de a-L descrie. Iată motivul pentru care rugăciunea îşi găseşte cea mai înaltă expresie într-un avânt al dragostei prin labirintul inteligenţei.

TEHNICA RUGĂCIUNII. CUM SĂ NE RUGĂM

Cum trebuie să ne rugăm? Tehnica rugăciunii am învăţat-o de la misticii creştini, începând cu Sfântul Pavel şi mergând până la Sfântul Benedict, precum şi de la mulţimea apostolilor necunoscuţi, care de douăzeci de veacuri au iniţiat popoarele Apusului în tainele trăirii vieţii religioase creştine. Dumnezeul lui Platon era inaccesibil în măreţia lui. Cel al lui Epictet se confunda cu sufletul lucrurilor. Iehova părea să fie un despot, care inspira mai degrabă teroarea decât dragostea. Dimpotrivă, creştinismul L-a apropiat pe Dumnezeu omului; I-a dat o înfăţişare. A făcut din El tatăl nostru, fratele nostru, Mântuitorul nostru. Pentru a ajunge la Dumnezeu, nu mai sînt necesare ritualuri şi sacrificii sângeroase. Tehnica rugăciunii s-a simplificat.

Pentru a ne ruga, trebuie doar să facem efortul de a tinde, de a aspira lăuntric către Dumnezeu. Acest efort trebuie să fie afectiv, emoţional, sufletesc, nu doar mental, intelectual. De exemplu, o meditaţie asupra măreţiei lui Dumnezeu este o rugăciune numai dacă ea este, în acelaşi timp, o expresie a dragostei şi a credinţei. Astfel, rugăciunea făcută după metoda Sfântului catolic La Salle pleacă de la o consideraţie intelectuală pentru a deveni, de îndată, afectivă. Fie rugăciunea scurtă sau lungă, rostită sau numai gândită, ea trebuie să fie asemenea conversaţiei unui copil cu tatăl său. „Ne prezentăm aşa cum suntem“, spunea într-o zi o Soră a Milei, care de treizeci de ani îşi petrecea viaţa în slujba săracilor. De fapt, ne rugăm în acelaşi fel în care iubim, adică din toată fiinţa noastră.

Cât despre forma rugăciunii, aceasta poate porni de la simpla aspiraţie către Dumnezeu şi ajunge până la contemplare, poate porni de la cuvintele simple, rostite de ţăranca oprită înaintea Troiţei aflate la răscrucea drumurilor şi ajunge până la măreţia cântecului de slavă ce răsună sub bolţile Bisericilor. Solemnitatea, măreţia şi frumuseţea omenească nu sînt obligatorii pentru eficienţa rugăciunilor. Puţini oameni au ştiut să se roage cu atâta simplitate ca sfinţii (Sfântul Bernard de Clairvaux este o pildă în acest sens). Nu trebuie să convingem pe cineva pentru a fi mântuiţi. Valoarea rugăciunii se vede după rezultatele ei, aşa că cele mai umile cuvinte de cerere şi de preamărire sînt la fel de bine primite de către Stăpânului tuturor fiinţelor ca şi cele mai frumoase invocări. Formule recitate mecanic sînt numai într-un fel rugăciuni, asemenea flăcării unei lumânări. Chiar aşa neînsufleţită cum pare, ea simbolizează aspiraţia unei fiinţe omeneşti către Dumnezeu.

Ne rugăm, de asemenea prin acţiunile noastre. Sfântul Ludovic de Gonzaga spunea că îndeplinirea datoriei este echivalentă rugăciunii. Modalitatea cea mai bună de intrare în comuniune cu Dumnezeu este, fără îndoială, aceea de a-I îndeplini în totalitate voinţa. „Tatăl nostru Care eşti în Ceruri, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în Cer, aşa şi pe Pământ...“ A face voia lui Dumnezeu constă, neîndoielnic, în a asculta de legile vieţii, aşa cum sînt ele înscrise în fiinţa şi în sufletul nostru.

Rugăciunile, care se înalţă către Cer precum se ridică dimineaţa aburul pământului în văzduh, se deosebesc unele de altele, la fel cum se deosebesc între ele persoanele celor care se roagă. Ele constau însă în variaţiuni pe două teme, care sînt mereu aceleaşi – necazul şi dragostea. Este pe deplin legitim să implorăm ajutorul lui Dumnezeu pentru a obţine ceea ce ne este necesar. Cu toate acestea, ar fi absurd să cerem satisfacerea unui simplu capriciu sau obţinerea unui lucru care poate fi dobândit prin propriul nostru efort.

Cererea stăruitoare, insistentă, neabătută este cea care dă rezultate. Cunoaştem cu toţii pilda evanghelică a orbului care, aşezat la marginea drumului, îşi striga păsurile din ce în ce mai tare, cu toate că oamenii încercau să-l facă să tacă. „Credinţa ta te-a mântuit“, i-a spus Isus, care trecea pe acolo. În forma sa cea mai înaltă, rugăciunea încetează să mai fie o cerere. Omul îşi exprimă, dintr-o pornire lăuntrică firească, liberă, recunoştinţa faţă de Stăpânul tuturor lucrurilor, simţind că îl iubeşte, că îi mulţumeşte pentru darurile Sale, că este gata să-I îndeplinească voinţa. Rugăciunea devine, astfel, contemplaţie. Cunosc, din experienţă directă, o situaţie care exemplifică cele spuse mai înainte:

Un ţăran bătrân stătea, retras, în ultima bancă a unei biserici aproape goale. „Ce aştepţi?“, l-a întrebat cineva. „Îl privesc – răspunse, cu tâlc, ţăranul – şi El mă priveşte.“

Valoarea tehnică a unei ştiinţe se măsoară prin rezultatele sale. În acelaşi mod, orice tehnică de rugăciune este bună atunci când reuşeşte să facă legătura între om şi Dumnezeu.

UNDE ŞI CUM SĂ NE RUGĂM

Unde şi cum să ne rugăm? Ne putem ruga oriunde: pe stradă, în automobil, în vagonul unui tren, la birou, la şcoală, în uzină. Dar ne putem ruga şi mai bine pe câmp, în munţi, în păduri sau în singurătatea camerei noastre. Există, de asemenea, rugăciunile liturgice, care se fac în biserică. Dar, oricare ar fi locul rugăciunii, Dumnezeu nu vorbeşte omului decât dacă acesta face linişte deplină în sine însuşi. Liniştea interioară depinde, în acelaşi timp, de starea fizică şi psihică a omului, precum şi de mediul în care acesta se află. Pacea trupului şi a sufletului sînt greu de obţinut într-un mediu confuz, zgomotos precum cel al marilor oraşe moderne. Astăzi este nevoie de locuri de rugăciune, de preferinţă biserici, unde locuitorii oraşelor să poată găsi, măcar pentru o clipă, condiţiile necesare liniştii lor interioare. N-ar fi nici greu şi nici costisitor să fie create insule de pace, primitoare şi frumoase, în tumultul oraşelor. În tăcerea acestor refugii, oamenii ar putea, înălţându-şi gândurile către Dumnezeu, să-şi odihnească trupul şi să-şi destindă spiritul, să-şi liniştească mintea şi să-şi limpezească judecata, pentru a dobândi forţa de a suporta viaţa aspră cu care-i copleşeşte civilizaţia noastră.

Prin faptul că devine obişnuinţă, rugăciunea influenţează caracterul. Trebuie deci să ne rugăm mereu. „Gândeşte-te la Dumnezeu mai des decât respiri“, spunea Epictet. Este absurd să te rogi de dimineaţă, iar în restul zilei să te comporţi ca un barbar. Gândurile şi invocările lăuntrice îl pot menţine mereu pe om în prezenţa lui Dumnezeu. Tot comportamentul va fi, în acest caz, inspirat de rugăciune. Înţeleasă în felul acesta, rugăciunea devine un mod de a trăi.

 

EFECTELE RUGĂCIUNII

Rugăciunea este urmată întotdeauna de un rezultat, dacă ea este făcută în mod corect. „Nici un om nu s-a rugat vreodată fără a învăţa ceva“, scrie Emerson. Cu toate acestea, rugăciunea este considerată de oamenii moderni ca fiind un obicei depăşit, primitiv, o superstiţie zadarnică. În realitate, nu cunoaştem aproape deloc efectele ei.

Care sînt cauzele ignoranţei noastre? În primul rând, ne rugăm prea rar. Simţul sacrului este pe cale de dispariţie la oamenii contemporani. După anumite estimări, numărul francezilor care se roagă cu regularitate nu depăşeşte 4 sau 5 la sută din populaţie.

Apoi, rugăciunea este adesea ineficientă deoarece cea mai mare parte dintre cei care se roagă o fac doar cu gura şi sînt, în realitate egoişti, mincinoşi, orgolioşi, farisei incapabili de credinţă şi de dragoste. În sfârşit, efectele ei, atunci când se produc, ne scapă foarte adesea. Ni se pare că răspunsul la cererile şi la dragostea noastră este dat de obicei lent, insensibil, aproape imperceptibil. Vocea care ne şopteşte acest răspuns este percepută abia ca un murmur în interiorul nostru, şi acela înăbuşit de preocupărilor exterioare şi de zgomotele lumii.

Rezultatele materiale ale rugăciunii sînt şi ele învăluite în mister. Ele sînt confundate, în general, cu alte fenomene. Puţini oameni, chiar şi dintre preoţi, au avut ocazia să le observe în mod exact. Iar medicii, din lipsă de interes, lasă deseori nestudiate cazurile care se află la îndemâna lor. Dealtfel, observatorii sînt adesea derutaţi de faptul că răspunsul la rugăciune este departe de a fi întotdeauna cel aşteptat. De exemplu, este posibil ca cineva care cere să fie vindecat de o boală organică să rămână în continuare bolnav, dar să suferă o inexplicabilă transformare spirituală şi morală.

Totuşi, obişnuinţa rugăciunii, deşi are un caracter de excepţie în ansamblul populaţiei, este relativ frecventă în grupurile rămase credincioase religiei strămoşeşti. În aceste grupuri se mai poate încă studia influenţa rugăciunii. Printre nenumăratele ei efecte, medicul are mai cu seamă ocazia să le observe pe acelea pe care le numim efecte psiho-fiziologice şi curative.

EFECTELE PSIHO-FIZIOLOGICE

Rugăciunea acţionează asupra sufletului şi asupra trupului într-un fel care pare să depindă de calitatea, de intensitatea şi de frecvenţa ei. E uşor de recunoscut care este frecvenţa rugăciunii şi, într-o anumită măsură, intensitatea acesteia. Calitatea ei rămâne însă necunoscută, căci noi nu avem mijloace de măsurare a credinţei şi a capacităţii de dragoste a aproapelui nostru. Cu toate acestea, felul în care trăieşte cel ce se roagă poate să ne lămurească asupra calităţii invocaţiilor pe care le adresează lui Dumnezeu. Chiar şi atunci când constă mai cu seamă în recitarea automată a unor formule, ea exercită un efect asupra comportamentului, întăreşte în acelaşi timp simţul spiritual şi moral. Mediile în care rugăciunea este practicată se caracterizează printr-o persistenţă a sentimentului datoriei şi a răspunderii, printr-un nivel mai scăzut al egoismului şi al urii, prin mai marea bunătate arătată celorlalţi. Pare să fie demonstrat faptul că, la indivizi cu o dezvoltare intelectuală egală, caracterul şi valoarea morală sînt superioare în rândul celor care se roagă, prin comparaţie cu cei care nu se roagă.

Atunci când rugăciunea este rostită cu regularitate, influenţa ei devine evidentă şi este comparabilă cu influenţa binefăcătoare a unor glande cu o funcţionalitate normală. Ea determină un fel de transformare mentală şi organică, care se produce progresiv. S-ar putea putea spune că în conştiinţă se aprinde ceva ca o flacără. Omul îşi vede atunci adevăratul chip. El îşi descoperă egoismul, lăcomia, greşelile de judecată şi orgoliul, care stăteau ascunse în umbră. Omul ajunge să se supună îndatoririlor morale, să caute să dobândească umilinţă; în faţa lui deschizându-se, astfel, Împărăţia Milei. Încetul cu încetul, se instalează o linişte interioară, o armonie spirituală şi morală, o mai mare putere de a îndura sărăcia, bârfa, calomnia, grijile, de a suporta mai pierderea celor dragi, durerea, boala şi moartea. Astfel, medicul care vede un bolnav rugându-se ar trebui să se bucure. Liniştea generată de rugăciune devine un puternic ajutor terapeutic.

Cu toate acestea, rugăciunea nu trebuie să fie asemuită morfinei, căci, odată cu calmul, ea aduce şi o integrare mai bună a activităţilor mentale, un fel de regenerare a personalităţii. Uneori ea generează curajul, imprimă credincioşilor o influenţă deosebită. Seninătatea privirii, liniştea atitudinii, seninătatea comportamentului şi, când este necesar, acceptarea cu seninătate a morţii, pun în evidenţă prezenţa comorii ascunse în adâncul sufletului. Sub această influenţă binefăcătoare, până şi ignoranţii, retardaţii, îşi folosesc mai bine forţele intelectuale şi morale. Rugăciunea îi ridică pe oameni deasupra nivelului lor intelectual, dobândit prin ereditate şi prin educaţie.

Această legătură spirituală cu Dumnezeu îi umple de pace sufletească, ce iradiază din ei şi le însoţeşte paşii peste tot. Din păcate, în prezent numărul celor care se roagă corect este foarte redus.

EFECTELE VINDECĂTOARE

În toate timpurile, ceea ce a atras mai cu seamă atenţia oamenilor a fost aspectul efectului vindecător al rugăciunii.

În mediile în care se practică rugăciunea, se vorbeşte şi astăzi, destul de frecvent, despre vindecările obţinute ca efect al cererilor îndreptate către Dumnezeu sau către sfinţii Săi. Dar atunci când este vorba despre boli care pot fi vindecate spontan sau cu ajutorul unei medicaţii obişnuite, este greu de ştiut care a fost adevăratul agent al vindecării. Numai în cazurile în care orice terapie este ineficientă, sau unde aceasta a dat greş, vindecarea se poate atribui rugăciunii. Biroul medical de la Lourdes a adus ştiinţei un mare serviciu demonstrând veridicitatea vindecărilor miraculoase, prin credinţă. Unii bolnavi au fost vindecaţi aproape instantaneu de afecţiuni cum ar fi lupusul feţei, cancerul, infecţiile renale, ulcerul, tuberculoza pulmonară şi osoasă. Fenomenul se produce aproape întotdeauna în acelaşi fel – o durere puternică, apoi senzaţia de vindecare. Într-un timp relativ scurt, simptomele şi leziunile anatomice dispar. Fenomenul se explică printr-o accelerare extremă a proceselor normale de vindecare. O asemenea accelerare n-a fost demonstrată vreodată, până în prezent, de către chirurgi sau fiziologi prin practica lor medicală.

Pentru ca aceste fenomene să se producă nu e necesar ca bolnavul să rostească rugăciuni. La Lourdes s-au vindecat şi copii mici, care nu ştiau încă să vorbească, şi chiar oameni necredincioşi. În preajma lor, însă, acolo, cineva se ruga. Se spune că rugăciunea pe care o face altcineva este întotdeauna mai eficientă decât cea făcută pentru sine. Efectul rugăciunii pare să depindă de intensitatea şi calitatea ei. La Lourdes, minunile sînt mai puţin frecvente acum decât cu 40-50 de ani în urmă. Aceasta pentru că bolnavii nu mai află acolo atmosfera de adâncă reculegere care domnea odinioară. Pelerinii au devenit turişti, iar rugăciunile lor lipsite de suflet sînt neputincioase.

Acestea sunt rezultatele rugăciunii despre care am dobândit o cunoaştere sigură. Pe lângă acestea, mai sunt însă multe altele. Vieţile sfinţilor, chiar ale celor din zilele noastre, relatează multe fapte minunate. Este incontestabil faptul că cele mai multe dintre minunile atribuite preotului din Ars, de exemplu, sînt adevărate. Ansamblul acestor fenomene ne introduce într-o lume a cărei explorare n-a fost încă începută şi care va fi bogată în surprize. Ceea ce ştim deja în mod cert este că rugăciunea poate produce efecte vizibile. Oricât de ciudat pare acest lucru, noi trebuie să acceptăm ca fiind adevărat faptul că oricine cere, primeşte şi că celui ce bate, i se va deschide.

SEMNIFICAŢIA RUGĂCIUNII

În rezumat, totul se petrece ca un dialog între Dumnezeu şi om. Efectele rugăciunii nu sînt o amăgire. Oricât am vrea, nu putem reduce sentimentul sfinţeniei la spaima pe care omul o încearcă în faţa pericolelor naturale şi-n faţa tainelor universului. Rugăciunea trebuie, însă, considerată un leac, un remediu împotriva fricii de suferinţă, de boală şi de moarte.

Care este, deci semnificaţia, simţământului sfinţeniei, şi ce loc ocupă rugăciunea în viaţa noastră? Acest loc este foarte important. Aproape în toate epocile, oamenii din Apus s-au rugat,iar în antichitate cetatea era, în primul rând, o instituţie religioasă. Romanii ridicau temple pretutindeni. Strămoşii noştri din Evul Mediu au presărat pământul creştinătăţii cu biserici, cu troiţe , cu catedrale şi cu capele gotice. Chiar şi în zilele noastre, aproape în fiecare sat se înalţă câte o clopotniţă. Pelerinii plecaţi din Europa au instaurat civilizaţia apuseană în Lumea Nouă prin intermediul bisericilor, al universităţilor, al uzinelor. În decursul istoriei noastre, rugăciunea a devenit o nevoie tot atât de frecventă ca şi aceea de a progresa, de a munci, de a construi sau de a iubi. Sentimentul sfinţeniei pare a fi un impuls venit din esenţa intimă a naturii noastre, pare a constitui un impuls fundamental pentru om. Noi am acceptat, din păcate, diminuarea şi, uneori, chiar dispariţia din noi a acestui sentiment atât de important.

Trebuie să ştim că omul nu poate să se comporte după bunul plac al fanteziei sale, fără a risca. Pentru reuşita în viaţă, el trebuie să se conformeze regulilor neschimbătoare care depind de însăşi structura ei. Ne asumăm un mare risc atunci când lăsăm să moară în noi un sentiment esenţial, o activitate fundamentală, fie ea de ordin fiziologic, intelectual sau spiritual. De exemplu, dezvoltarea dizarmonioasă a corpului şi activităţile dezordonate la unii intelectuali sînt tot atât de dăunătoare ca şi degenerarea inteligenţei şi a simţului moral la unii sportivi. Există nenumărate exemple de familii care nu au dat decât copii degeneraţi, ori s-au stins după dispariţia credinţelor ancestrale şi a cultului onoarei. Noi am învăţat, dintr-o aspră experienţă, că, dacă majoritatea elementelor active ale unei societăţi îşi pierde simţul moral şi cel spiritual, aceasta conduce fără îndoială la decăderea completă a acelei naţiuni. Căderea Greciei antice, de pildă, a fost precedată de un fenomen analog. Renunţarea la activitatea spirituală este incompatibilă cu reuşita vieţii.

În practică, activităţile morale şi religioase sînt legate între ele. Simţul moral dispare inevitabil după dispariţia simţului sfinţeniei. Omul nu a reuşit să construiască – aşa cum vroia Socrate – un sistem de morală independent de orice doctrină religioasă. Societăţile în care dispare nevoia de rugăciune sînt sortite degenerării. Iată de ce toţi oamenii „civilizaţi“ – credincioşi şi necredincioşi – trebuie să manifeste interes pentru această importantă problemă a dezvoltării fiecărei activităţi de bază, de care fiinţa omenească este capabilă.

Care este motivul pentru care simţământul sfinţeniei joacă un rol atât de important în reuşita vieţii? Prin ce mecanism acţionează rugăciunea asupra noastră? Aici, părăsim domeniul observaţiei şi intrăm în cel al ipotezei. Ipoteza, chiar cea aparent întâmplătoare, este necesară pentru progresul cunoaşterii. Trebuie să ne amintim, în primul rând, că omul este un tot indivizibil, alcătuit din materie şi din conştiinţă. El se crede independent de mediul său material, adică de univers, de cosmos, dar, în realitate, nu poate trăi rupt de acesta. Omul este legat de mediu prin nevoia neîncetată de a respira şi de a se nutri. Pe de altă parte, fiinţa umană nu constă numai din trup, ci şi din suflet, iar sufletul, cu toate că locuieşte în corpul nostru, se extinde dincolo de cele patru dimensiuni ale spaţiului şi timpului. Ne este îngăduit să credem că locuim în acelaşi timp în lumea fizică şi într-un mediu intangibil, invizibil, imaterial, având o natură asemănătoare celei ce alcătuieşte conştiinţa, şi de care nu reuşim să ne dispensăm fără daune, tot aşa cum nu reuşim să ne despărţim, fără daune, de universul material şi uman. Acest mediu nu ar fi altul decât Fiinţa imanentă tuturor fiinţelor, care le transcende pe toate – numită Dumnezeu. Am putea, deci, să comparăm simţul sfinţeniei cu nevoia de oxigen, iar rugăciunea ar prezenta o oarecare asemănare cu funcţia respiratorie. Ea ar trebui considerată ca agent al legăturilor naturale între conştiinţă şi mediu, ca o activitate biologică ce depinde de structura noastră. Altfel spus, ca o funcţie normală a trupului şi a sufletului nostru.

CONCLUZII

În concluzie, simţământul sfinţeniei are, în raport cu celelalte activităţi ale sufletului, o importanţă deosebită, căci el ne pune în legătură cu imensul mister al lumii spirituale.

Prin rugăciune, omul se orientează către Dumnezeu, iar Dumnezeu coboară şi pătrunde în sufletul omului. Rugăciunea este indispensabilă dezvoltării noastre depline.

Nu trebuie să cădem în greşeala de a considera, cu naivitate, rugăciunea ca fiind un act căruia i se dăruiesc cei slabi de minte, cerşetorii sau cei laşi. „Este ruşinos să te rogi“ scria, în mod ruşions, Nietzsche. De fapt, nu este mai ruşinos să te rogi decât să te hrăneşti, decât să bei apă sau decât să respiri.

Omul are nevoie de Dumnezeu tot aşa cum are nevoie de apă şi de aer. Adăugat la intuiţie, la simţul moral, la simţul frumosului şi la lumina inteligenţei, simţul sfinţeniei dă personalităţii deplina sa dezvoltare. Este neîndoielnic că reuşita vieţii cere dezvoltarea integrală a fiecăreia dintre activităţile noastre fiziologice, intelectuale, afective şi spirituale. Sufletul este, în acelaşi timp, intelecţie şi sentiment.

Trebuie să iubim, deci, frumuseţea ştiinţei cel puţin la fel de mult ca frumuseţea lui Dumnezeu. Îl vom putea, astfel, asculta pe Pascal cu aceeaşi fervoare cu care-l ascultăm pe Descartes.

 

Ai grijă de ochii tăi!

- ca dioptriile tale să nu mai crească -nu vei avea nevoie de o nouă pereche de ochelari cu dioptrii mai mari.

- să tratezi senzaţia de ochi uscaţi şi să renunţi definitiv la lacrimile artificiale.

- să îţi simţi ochii odihniţi chiar dacă petreci ore în şir la calculator.

Hai sa incepi exercitiile, bineinteles fara ochelari sau fara lentile de contact atunci cand folosesti exercitiile:

Exerciţiul 1 : „Joacă Dur Cu Ochii  Tăi”

               Acest prim exerciţiu ajută la vascularizarea musculaturii ochilor tăi. Cu cât muşchii sunt mai irigaţi cu sânge, cu atât aceştia  vor fi mai bine hrăniţi prin nutrienţii aduşi de către sânge. Astfel, muşchii îşi vor recăpăta flexibilitatea de care au nevoie ochii tăi.

               Acest exercţiu are 3 părţi şi efectuează-le fără pauze.

Începe acum, si...

   Ţine ochii închişi, cât de tare poţi, pentru 7 secunde

 

Ţine ochii închişi normal pentru 7 secunde

  Deschide ochii cât de LARG poţi, pentru 7 secunde

        În momentul în care nu mai simţi o eliberare a tensiunii din ochii tăi după cele 7 secunde, repetă exerciţiul pentru 15 secunde.

        Îţi recomand să foloseşti acest exerciţiu seara înainte de somn-astfel eliberezi tensiunea oculară acumulată în timpul zilei-
 şi dimineaţa imediat după ce te trezeşti –eliberezi tensiunea oculară reziduală din ziua anterioară.

        Foloseşte acest exerciţiu de cel putin 2 ori pe zi, când simţi că ochii tăi sunt obosiţi. Este acelaşi lucru ca şi atunci când îţi este sete şi vrei să bei apă; irigarea musculaturii ochilor tăi este primul pas pentru îmbunătăţirea vederii tale.


Exerciţiul 2 : “Opt Puncte”

    Exerciţiu “Opt Puncte” ajută la tonifierea musculaturii ochilor tăi. O musculatură antrenată va permite vederii tale sa fie mai bună.
Repetă acest exerciţiu de măcar 4 ori pe zi, pentru rezultate bune.

Stai drept fără să mişti capul şi priveşte pentru 7 secunde în punctele extreme ale ochiului astfel:

Priveşte în punctul maxim din dreapta pe care îl poţi vedea

Priveşte punctul din colţul din stânga sus a ochiului tău

 

  Priveşte punctul din colţul din dreapta sus a ochiului tău 

Priveşte punctul din colţul din stânga jos a ochiului tău 

Priveşte punctul din colţul din dreapta jos a ochiului tău 

Priveşte în punctul maxim de jos pe care îl poţi vedea 

  Priveşte în punctul maxim de sus pe care îl poţi vedea 

 

Priveşte în punctul maxim din stânga pe care îl poţi vedea

 

Foloseste zilnic aceste exercitii si vei observa primele semne ale imbunatatirii vederii tale :

      - ca în prima etapă vei avea  uşoare dureri musculare,  apoi atunci când nu porţi ochelarii, oboseala din ochii tăi nu va mai fi prezentă.

         - o altă îmbunătăţire pe care o vei observa, este că vei vedea mai bine cu ochelarii tai.

B. Despre ergonomia vederii la calculator:

În primul rând vederea nu scade din cauza calculatorului, ci este o simplă adaptarea a ochilor la mediul de lucru.
Într-un studiu efectuat asupra a doi căţei, ţinuţi 2 luni de zile doar într-o cutie de 2 metri pătraţi, s-a observat la final că nu se puteau descurca când trebuiau  să fugă după lucruri aflate la distanţă.
 Aşa se întâmplă şi atunci când lucrezi la calculator, pentru că ochii tăi se adaptează pentru distanţe scurteDe asta ochelarii cu protecţie la calculator sunt de prisos.
Aşadar, atunci când lucrezi la calculator mai mult timp, apare oboseala oculară şi senzaţia de ochi uscaţi.
Acestea fiind doar semne transmise de ochii tăi că sunt supuşi unui “tratament” inpropriu.

Ce să faci pentru a stopa  efectele secundare?

1.       O dată la 10 minute efectuează  o pauză de 10 secunde şi priveşte la cea mai mare distanţă din cameră.
Ideal ar fi să te uiţi pe geam la un corp/obiect viu colorat care îţi place. Astfel  vederea ta nu se va deteriora.
2.       Efectuează exerciţiul de strângerea ochilor pentru 5 secunde, o dată la 20 minute.

3.       Crează un ambient luminos adecvant atunci când lucrezi la PC. Chiar şi în timpul zilei poţi folosi o lampă care să lumineze în spatele monitorului.  În acest mod este creat un ambient odihnitor pentru ochii tăi pentru că în mediul de lucru nu va exista doar o singură sursă de lumină, şi aceea(cea de la monitor) direct în ochii tăi.

Aminteşte-ţi că majoritatea problemelor de sănătate, chiar şi cele de vedere, nu sunt BOLI – sunt doar lipsuri ale alimentaţiei sau ale activităţilor la care este supus corpul tau.

C. Cu fiecare zi cu care vei amana sa iti imbunatatesti vederea, aceasta se va deteriora

si ai sa ajungi sa porti ochelari cu lentile groase, ca "fundul de borcan"....
Astfel vei cheltui mai mult timp, mai multa energie si bani ca sa iti corectezi problemele de vedere.

Foloseste zilnic urmatoarele 5 obiceiuri zilnice  pentru a-ti imbunatati vederea.

Atunci cand folosesti aceste obiceiuri renunta temporar la ochelari sau lentile de contact -
pentru minim 30 minute dupa ce efectuezi aceste obiceiuri.

OBICEIUL1: "Expune-te la lumina solară"

    Expune-te la soare(lumina naturala) în fiecare dimineaţă imediat după ce te trezeşti pentru 5-10 minute.
Acest lucru te va ajuta să ai mai multă energie pentru acea zi. Vei avea energie în acea zi echivalentă unei
cani de cafea - careia îi ştim cu toţii efectele adverse.

Vitamina D este produsă de organism prin expunere la soare. Vitamina D este stâlpul sănătăţii tale.
Prin vitamina D calciul, de care are nevoie intregul organism, se fixează mai bine în organism.

Astfel vei avea şi ochi mai energizaţi şi mai buni. Te va mai ajuta să nu mai fi atât de sensibil la lumina puternică.

Ca să beneficiezi din plin de energia de la soare foloseşte ochelarii de soare doar vara între orele 12-14, în medii
cu reflectii (zapada sau nisip), şi atunci când conduci.

OBICEIUL 2: "Clipeşte cât mai des 

Clipeşte conştient de 10-20 ori la fiecare 5 minute. De fiecare dată când exersezi, clipeşte din ce în ce mai repede.  Acest obicei ajută la eliberarea tensiunii din ochii tăi şi le va permite ochilor tăi să se relaxeze.
În momentul în care clipeşti, doar pleoapa superioară se mişcă, muşchii pleoapelor vor regla glandele lacrimale.

Dacă în timp ce clipeşti vei începe să lăcrimezi, este foarte bine. Lichidul lacrimal va umezi ochii, ii va hrani şi îi va curăţa de praful acumulat în timpul zilei.

OBICEIUL3: "Odihneşte-ţi ochii"

    Peste 70% din informaţiile pe care le captăm zilnic sunt obţinute prin ochi. Chiar dacă nu suntem conştienti în
majoritatea momentelor ce informaţii transmit ochii la creier, ochii sunt foarte folosiţi.

În momentul în care sesizezi cea mai mică prezenţă a oboselii, ţine ochii închişi pentru 10-20 de secunde.
Îţi recomand ca o dată la 10 minute să ţii ochii închişi pentru 10 secunde mai ales daca lucrezi la calculator de mult timp.
Ai să-ţi simţi ochii mult mai relaxaţi şi mult mai odihniţi dacă îţi vei odihni frecvent ochii.

Poţi acoperi ochii cu palmele dacă lumina din mediul tău este prea puternică.Ochii se odihnesc cel mai bine în întuneric total, ca şi atunci când dormi.
Odihneşte-ţi ochii si ei vor avea grijă să vezi bine.

OBICEIUL 4: "Hrăneşteţi organismul cu...apă"

    Apa...cea mai întâlnită substanţă de pe pământ are propietăţi vindecătoare pentru întreg organismul uman.
Ochii tăi sunt umpluţi cu apă -umoare apoasă- care este responsabilă cu aproximativ 15-20% din capacitatea de refracţie a ochiului.
Pentru a păstra rata de refracţie a umoarei apoase, în fiecare dimineaţă când te trezeşti primul lucru pe care să îl faci este să bei jumătate de litru de apă.
Da... jumătate de litru de apă, pentru că întregul tău organism este însetat după o noapte de somn şi trebuie să fie hidratat.
Un factor important este ca globul ocular să fie mereu umed pentru a avea mobilitate de mişcare. Pentru acest lucru sunt responsabile lacrimile.
Îţi recomand să îţi clăteşti ochii oricât de des poţi, mai ales dimineaţa şi seara, cu apă rece şi/sau caldă.
Astfel vei benificia de benificiile terapiei cu apă.

 OBICEIUL 5: "Mişcă-ţi corpul şi ai să vezi bine."

Un studiu efectuat la Universitatea din Columbia, a relevat că efectuarea zilnică a activităţilor sportive ajută la îmbunătăţirea vederii.

Nu trebuie să fii sportiv de performanţă, dar efectuarea zilnică a 10-15 minute de mişcare sunt suficiente pentru eliberarea tensiunii din musculatura oculară.

Mişcarea zilnică pentru un minim de 10 minute pe zi reduce tensiunea oculară cu 20%.

Astfel riscul ca problemele de vedere să apară sunt cu 20% mai mici. În felul acesta şansele de apariţie
a problemelor de ochi sau mai ales a glaucomului sunt mai aproape de nule.

Foloseste aceste obiceiuri simple pentru a-ti imbunatati vederea alaturi de cele 2 exercitii.

Poți să-ți vindeci viața

http://vimeo.com/27678730 Un film despre puterea gândurilor noastre şi paşii spre vindecare fie că vorbim despre cea fizică, emoţională sau spirituală Louise Hay autoarea cărţii ,,Poti sa-ti vindeci viata ,,Aproape orice boală poate fi vindecată prin practicarea atitudinii mentale potrivite.”Louise L. Hay         Poţi să-ţi vindeci viaţa, cartea cea mai bine vândută din lume pe tema autovindecării, a transformat viaţa a milioane de oameni. Foarte mulţi cititori au declarat că această carte le-a modificat definitiv percepţia asupra rolului pe care îl joacă mintea asupra stării de sănătate a corpului fizic şi asupra bunăstării psihice.        În această lucrare inspirată, autoarea de renume mondial Louise L. Hay îşi prezintă viziunea profundă legată de relaţia care există între minte şi corp. Ea explorează constrângerile la care conduc gândurile şi ideile limitative şi ne ajută să înţelegem astfel mai bine cauzele reale ale bolilor şi ale disconfortului.        Plin de idei şi de strategii care şi-au dovedit eficienţa pentru milioane de oameni din întreaga lume, acest ghid practic îţi va schimba în bine, pentru totdeauna, modul de a gândi.Vizionare plăcută!

Îmbrățișarea

Este bine dovedit ca toti avem nevoie de contactul fizic cu cei dragi. Imbratisarea este forma cea mai importanta de transmitere a acestei miraculoase calduri umane. Cand ne atingem, intr-o imbratisare afectuoasa, ne invioram intens simturile si reafirmam increderea in propriile sentimente. Adeseori nu gasim cuvintele potrivite pentru a exprima ce simtim: acea imbratisare este coplesitoare. Alteori nu indraznim sa spunem ce simtim, ori din timiditate ori ca sentimentele ne tulbura; si in aceste cazuri imbratisarea isi dovedeste amploarea. Imbratisarile, pe langa senzatia de bine ce ne-o lasa, alina durerea, depresia si anxietatea. Provoaca stimulari psihice si fiziologice pozitive, la fel pentru cel ce imbratiseaza precum si pentru cel care este imbratisat. Este o comuniune imensa de bine ce se transmite de la unul la altul. Este important de stiut: imbratisarile, prin aceasta ampla manifestare afectuoasa in compania semenilor, sunt chiar necesare pentru dezvoltarea personalitatii. Oamenii de stiinta, in urma multor studii, au ajuns sa redescopere ceea ce mamele stiu de mult timp si anume ca o imbratisare tandra aduce mai mult bine decat un tratament pe baza de medicamente, deoarece atingerea iti amelioreaza durerea. Potrivit cercetatorilor din Suedia, atunci cand pielea este mangaiata cu delicatete de catre cineva drag, durerea este mai putin intensa. Acest lucru explica actiunea instinctiva a parintilor care isi strang copiii la piept sau ii mangaie atunci cand sufera din cauza unei probleme de sanatate. Ce ne aduce o imbratisare? Protectie. Este important pentru oricine de a se simti protejat prin acest simplu dar extrem de generos gest dar si mai mult pentru copii si batrani care, frecvent, depind mult de dragostea celor din jur. Siguranta. Toti avem nevoie de un plus de siguranta. Daca de multe ori nu traim acest sentiment este si din cauza ca intretinem intr-o forma ineficace relatiile cu cei din jur. Incredere. Increderea, in propria fire sau in cei apropiati, ne face sa avansam cand teama afecteaza dorinta de a participa cu entuziasm la provocarile vietii. Forta. Cand transmitem energia noastra prin imbratisare, cu siguranta propriile noastra forte cresc. Sanatate. Contactul fizic in imbratisare implica o energie vitala capabila de a vindeca sau usura suferinta. Recunoastere. Prin imbratisare transmitem un mesaj de recunoastere a valorii si a nobletii ce este depozitata in fiecare... Ai imbratisat astazi pe cineva? Terapeutii ne invata ca avem nevoie de 4 imbratisari pe zi pentru a supravietui, de 8 pentru a ne mentine in forma si de 12 pentru a evolua. Conform invataturii taoiste, copacii au efecte benefice asupra longevitatii: transformă energiile negative in energii pozitive. Strangand in brate un copac, va reincarcati cu energie vitatala. In China imbratisarea copacilor este un fenomen de masa. Dimineata parcurile sunt pline de tree-huggers.

Leacuri de pacalit iarna

Leacuri de pacalit iarna

Leacuri de pacalit iarnaLeacuri de pacalit iarna   Costa mai nimic si va fac rezistenti, frumosi, veseli si sanatosi. Sunt retetele cele mai eficace pentru zilele reci. Va prezentam proceduri naturale, remedii cu plante si alimente, sugestii si mici secrete, precum si un grafic pentru raceala, care sa va faca bine in 6 zile   I. Intaritoare pentru imunitate
          Transpiratii la baia de aburi  Pe vremuri, mai fiecare oras romanesc avea o baie comuna de aburi, loc de intalnire saptamanala, mai cu seama pentru barbati. Fara explicatii stiintifice, ei simteau ca, mai ales iarna, caldura umeda le face bine la sanatate. Un adevar confirmat astazi de stiinta: temperaturile ridicate nu activeaza doar circulatia, ci in acelasi timp stimuleaza si formarea de celule imunitare. Excitatia produsa de aerul fierbinte pe mucoase ajuta mai ales la respingerea virusilor racelii. Cand mucoasele sunt puternic irigate cu sange, virusii nu se pot fixa pe ele atat de usor.
          Domnia papucilor  Cat stati acasa, incaltati-va neaparat cu papuci caldurosi. Picioarele reci declanseaza guturaiul, afirma cativa cercetatori britanici de la „Common Cold Center“, de pe langa Universitatea Cardiff. In cadrul studiului lor, participantii care faceau bai reci la picioare contractau de doua-trei ori mai frecvent o viroza decat restul subiectilor. Explicatia este urmatoarea: scaderea temperaturii blocheaza activitatea leucocitelor, care combat virusii.
                    Kiwi si mango  Pentru combaterea infectiilor, corpul nostru consuma cantitati mari de zinc si vitamina C. De aceea, in cursul iernii, este necesar sa-i aprovizionam regulat depozitele.. Kiwi contine foarte multa vitamina C. Mango ne pune la dispozitie zincul. Va propunem o masura profilactica absolut delicioasa: taiati in bucati mici un mango si doua kiwi si zdrobiti-le pana obtineti o crema pufoasa. La sfarsit o puteti indulci cu putina miere.
          Paine cu usturoi  O capatana de usturoi ne apara, cu adevarat, de infectiile gripale? Pana ce oamenii de stiinta vor ajunge la un consens, cercetatorii britanici au descoperit ca fanii usturoiului sufera mai rar de tuse si guturai. Iar daca se imbolnavesc totusi, raceala lor trece cu trei zile si jumatate mai repede decat a celorlalti. Pentru a preveni imbolnavirea, e nevoie sa mancati usturoi zi de zi, minimum trei saptamani, cel mai bine taiat marunt si presarat pe o felie de paine unsa cu unt. Un amanunt important: numai usturoiul crud are acest efect.
II. Stimulente pentru suflet          Pete de culoare  Iarna poate fi deosebit de cenusie. Nu doar norii si ploile care tin locul zapezii incetoseaza culorile peisajului, ci si creatorii de moda, care imbraca femeile in negru si tonuri de gri. Pentru a lupta cu depresia, psihologii ne sfatuiesc sa ne inveselim macar casa, cu pete de culoare, alegand covoare sau pleduri in nuante vii si impodobind incaperile cu flori. Culorile exercita o influenta puternica asupra starii noastre de spirit: cele mai multe perceptii senzoriale ajung la creier prin intermediul ochilor. Tonurile cromatice aducatoare de fericire sunt: rosul (ne face activi), portocaliul (ne insenineaza) si galbenul (sporeste optimismul).
          Mancati iute si piperat  Nu acrul ne stimuleaza, ci iutele. Condimentele cum sunt ardeiul iute, piperul de Cayenne si hreanul lasa in urma lor, in gura, mici impulsuri dureroase. Creierul reactioneaza la ele, comandand organismului sa-si fabrice propriile analgezice, care induc totodata sentimentul de bine interior. Specialistii numesc acest fenomen „Pepper-High-Effect“ (efectul euforizant al piperului). Sugestie: taiati cativa ardei iuti in sosul pentru spaghete sau preparati-va un sos mexican Tabasco , amestecand suc de rosii cu ardei iuti, sare, otet si alte condimente, dupa gust. Daca la prima incercare l-ati nimerit prea iute, potoliti-va arsura de pe limba cu iaurt, lapte, banane sau inghetata.
          Placerea de a mirosi  Aromele proaspete actioneaza asupra noastra la fel ca o baie fierbinte, dupa o zi obositoare, insa mult mai rapid. Moleculele infinitezimale patrund in nari, fiind conduse prin 20-30 milioane de celule olfactive direct in centrul senzorial. Cele mai bune stimulente olfactive se gasesc in toate magazinele: scortisoara, lamaile si menta.
          Atipeala care incarca bateriile  Somnul scurt de dupa-amiaza, care ar trebui sa dureze in jur de 30 de minute, este un fel de portie de hibernare. Influenta lui pozitiva asupra corpului si a psihicului s-a demonstrat stiintific: potrivit unui studiu publicat recent in Grecia, cate o siesta de trei ori pe saptamana imbunatateste productivitatea, impulsioneaza buna dispozitie, reduce stresul si protejeaza inima. In SUA, firmele au amenajat camere de odihna pentru atipeala angajatilor la birou. Cautati o incapere mai retrasa, unde puteti incuia usa , si atipiti cu capul pe un birou, folosindu-va bratele drept perna.
          Alimentele care ne fac fericiti  In orice supermarket bine garnisit se gasesc alternative demne de luat in seama la pilulele antidepresive prescrise de doctori. Substanta responsabila pentru buna noastra dispozitie se cheama triptofan si este un aminoacid ce participa la producerea serotoninei, cea care declanseza in creier sentimentele pozitive.
Iata topul alimentelor detinatoare de triptofan in cantitati apreciabile:
* suc de lamaie (preparat proaspat, din zeama si coaja alba din interior) - 450 mg/100 ml
* cascaval cu gauri - 430 mg/100 g
* ton - 300 mg/100 g
* carne de vita - 295 mg/100 g
* carne de pui - 230 mg/100 g
III. Balsam pentru piele si par
          Clatitul cu lamiae  Zeama de lamaie readuce luciul parului degradat de frig, de purtarea caciulii si de aerul uscat al iernii. Stoarceti o jumatate de lamaie in jumatate de litru de apa calda. Dupa ce v-ati spalat pe cap (folosind un sampon neagresiv), turnati pe par apa cu lamaie, fara a mai clati dupa aceea.
          Prosoape ude pe calorifer  Adesea e suficient sa intindeti un prosop ud pe calorifer, pentru ca parul sa va fie mai putin zburlit. Iarna, parul se incarca electric, deoarece aerul uscat nu e un bun conducator de curent. Cand mergeti pe linoleum sau pe mochete din fibre sintetice, ia nastere o energie statica si ea se aduna in firele de par. Sugestie: presarati pe prosoape cateva picaturi de ulei aromat.           Cura cu ulei de masline  Cand va mananca pielea capului iarna si se formeaza matreata la tample, o masca de noapte cu ulei de masline va poate fi de mare ajutor. Turnati intr-o farfurioara o cantitate de ulei masurata cu un paharel de tuica. Inmuiati din cand in cand varfurile degetelor in acest ulei care calmeaza pielea si masati bland tot capul. Lasati uleiul sa actioneze peste noapte, iar dimineata, spalati-va cu un sampon neutru. Ca sa evitati petele de grasime pe perna, inveliti-o intr-un prosop sau puneti o boneta pe cap.
          Buze frumoase si sanatoase  Cu cat este mai buna circulatia sangelui la nivelul buzelor, cu atat mai curand se regenereaza pielea, iar micile crapaturi se vindeca mai repede. In loc sa folositi mereu strugurelul, faceti-va obiceiul sa strangeti puternic buzele, apasandu-le una de alta, cu dintii, sa le muscati usor sau sa le masati cu o perie moale, de mai multe ori pe zi.
          Manusi cu ulei  Vi se aspresc mainile iarna? Cumparati o pereche de manusi chirurgicale de bumbac si taiati-le varfurile degetelor. Seara, puneti-le pe maini si inmuiati-le in ulei de masline, exact pe portiunile unde pielea e asprita. Cu varfurile degetelor libere, le puteti purta si in cursul zilei, telefonand, lucrand la calculator sau citind, in vreme ce substantele vegetale hranitoare si calmante patrund in pielea degradata si reduc inflamatia.
          Baie cu lapte  Ca sa va hraniti pielea de pe intreg corpul, preparati-va un adaos de baie dintr-un litru de lapte gras ori un pahar de smantana, plus cel putin trei linguri de miere, dizolvate mai inainte intr-o cana de apa clocotita. Turnati ingredientele pe rand in apa de baie, incalzita la aproximativ 35C . Daca va place, adaugati si cateva picaturi de ulei eteric. Ramaneti in cada minimum cinci minute, dar nu mai mult de douazeci, apoi stergeti-va bine cu prosopul si bagati-va imediat in pat. Grasimea din lapte hraneste pielea, iar mierea ii asigura umiditatea necesara.
          Molid si migdale contra picioarelor reci  Picioarele reci se pot incalzi cu un masaj de ulei de molid sau ienupar. Va creste rezistenta la frig, caci uleiurile eterice activeaza foarte repede si durabil circulatia locala. Supliment: adaugati ulei de migdale in proportie de 1:10 si masati-va alternativ labele picioarelor, energic, dar cu blandete, timp de cateva minute. Uleiul de migdale catifeleaza pielea si impiedica formarea bataturilor.
IV. Mijloace de lupta cu raceala
          Mere coapte  Contra durerilor de gat ne ajuta merele coapte. Luati trei mere, scobiti-le in mijloc si scoateti-le samburii, ungeti-le cu miere si lasati-le sa se coaca aproximativ 30 de minute in cuptorul dinainte incalzit la 180C . Indata ce s-au racit, mancati-le pe toate trei, ca sa introduceti in organism suficienta pectina. Aceasta activeaza fortele de autoaparare la nivelul gatului. Suplimentar, mierea actioneaza ca dezinfectant.
          Tratament cu cartofi  Terciul fierbinte stimuleaza circulatia locala si astfel reduce inflamatia la sinusuri. Curatati de coaja doi-trei cartofi, fierbeti-i pana se fac foarte moi, puneti-i intr-un castron cu putin lapte si zdrobiti-i. Intindeti pasta fierbinte, de grosimea unui deget, pe doua batiste puse una peste alta. Impaturiti batistele, facand din ele un pachetel alungit si asezati-l pe nas, cat mai cald. Imediat ce cataplasma s-a racit, schimbati-o.
          Rondele de ceapa   Aromaterapie pentru nasul infundat: uleiurile eterice din ceapa dezinfecteaza si usureaza respiratia. Inainte sa mergeti la culcare, puneti intr-o farfurie adanca o ceapa mare, taiata in rondele, si asezati-o langa pat, la inaltimea capului. Terapia cu aroma de ceapa are insa efect doar daca nu deschideti fereastra.
          Aburii si sanatatea  Aburii fierbinti cu uleiuri eterice (foarte indicat: eucaliptul) constituie cea mai eficienta terapie contra inflamatiilor din gat si faringe. Metoda consacrata e simpla: o oala de apa fiarta, cateva picaturi de ulei aromat si un prosop asezat pe cap.
          Cafea cu aroma de cuisoare  Un remediu cu actiune rapida contra durerilor de gat sunt cuisoarele: ele dezinfecteaza si potolesc durerea. Zdrobiti-le intr-un mojar sau dati-le prin rasnita de cafea si fierbeti-le odata cu cafeaua. Sunt de ajuns una pana la trei bucati pentru o ceasca.
          Bai la picioare  Un leac indelung verificat impotriva guturaiului si a tusei: baile la picioare cu apa incalzita progresiv fac sa apara o caldura placuta in picioare, ameliorand totodata si circulatia locala in mucoasele nasului si a faringelui. Tineti picioarele intr-un lighean cu apa calda la 35C . Din trei in trei minute, adaugati apa fierbinte, pana cand temperatura din lighean atinge 40C . Daca nu aveti febra mai mare de 38,5C, va face bine si o baie mai rece. In acest caz, apa n-ar trebui sa depaseasca 38C . Insa, daca organismul va e slabit din pricina virozei, riscati sa aveti probleme de circulatie.
          Piper fiert contra temperaturii  Scade febra: frecati intr-un mojar doua lingurite de boabe de piper negru, apoi fierbeti-le intr-o jumatate de litru de apa, cu doua lingurite cu varf de zahar. Lasati-le sa fiarba la foc mic, pana cand cantitatea se reduce la o cana. Consumati lichidul pe toata durata zilei, luand cate o lingura.
          Zahar cu lamaie  Bun contra tusei iritative: daca n-aveti in casa bomboane de tuse, stoarceti zeama dintr-o lamaie pe o bucatica de zahar si sugeti-o.. Vitamina C si uleiurile eterice din fruct dezinfecteaza faringele si activeaza secretia de saliva.
          Supa tamaduitoare  Celebra supa de pui fluidifica secretiile si combate simptomele racelii. Cercetatorii americani au reusit sa demonstreze, insa, ca ea are un efect terapeutic si in viroze. Iata cum o putem prepara, ca sa fie deosebit de gustoasa. Se pune puiul in apa rece cu sare si se infierbanta, pana da in clocot. Se adauga o ceapa taiata in jumatati, cu doua cuisoare infipte in ea, si se lasa sa fiarba cam o ora la foc mic. Apoi se mai pun o bucata de telina, 2-3 morcovi, un pastarnac, o legatura de patrunjel, o gulie, trei boabe de piper si se fierbe in continuare. Cand legumele sunt fierte, puiul se scoate din oala, se transeaza si se baga la loc in supa.
          Bautura de soc  Scurteaza viroza: potrivit unui studiu efectuat la Universitatea din Ierusalim, extractul de soc face ca raceala sa treaca mai repede cu trei-patru zile si poate combate chiar gripa. Boabele negre contin multa vitamina C si fier, componente esentiale pentru sistemul imunitar. Reteta unei bauturi fierbinti de soc: jumatate de litru de suc de soc se amesteca in jumatate de litru de apa si se infierbanta bine. Se asezoneaza cu doua cuisoare, un bastonas de scortisoara, precum si cu sucul si coaja rasa ale unei portocale proaspete. Indulciti cu miere.
          Nu uitati ghimbirul  Ajutor pentru respiratie: medicina traditionala chineza ne invata ca ceapa verde de arpagic si ghimbirul actioneaza asupra plamanilor, normalizand respiratia. Dati in clocot cate 15 g de ghimbir proaspat, impreuna cu 120 g pere. Bateti doua oua si le amestecati in pasta fierbinte. Se mananca seara, inainte de culcare.
          Cataplasme cu diverse adaosuri  Caldura, ea singura, va face bine, cand aveti dureri de gat. Dar exista si un ajutor suplimentar: cataplasmele cu continut tamaduitor. Luati un servet de bumbac sau de in, impaturiti-l in lungime si intindeti pe el unul din urmatoarele remedii: solzi de ceapa, cartofi fierbinti, zdrobiti, felii de lamaie, 250 g branza de vaci incalzita. Sau inmuiati panza in untura topita intr-o tigaie. Infasurati cataplasma in jurul gatului si acoperiti-o cu un prosop uscat.
          Hartia cu otet  Va desfunda narile: inmuiati o batista de hartie in otet, pana se imbiba toata, presarati pe ea piper negru proaspat macinat si asezati-o pe piept, fata cu piper fiind indreptata in jos. Ramaneti in repaos 20 de minute, dupa care va puteti sterge pielea cu un prosop cald.
          Gargara cu suc de aloe  Daca aveti nu propriu-zis o durere, ci mai degraba o jena in gat, ea poate fi stopata cu urmatoarea procedura: din ora in ora, faceti gargara cu suc sau gel nediluat de aloe, pe care vi le puteti procura din farmacii sau de la magazinele naturiste. Substanta activa continuta in frunzele de aloe calmeaza mucoasele si reduce inflamatia. Atentie: nu inghititi lichidul cu care faceti gargara, fiindca s-ar putea sa aiba efect laxativ.
          Sfecla si hreanul la mare pret  Elibereaza sinusurile infundate: beti zilnic 1/4 l suc de sfecla rosie, mancand alaturi 20 g de hrean ras chiar atunci. Pigmentul betanina, continut in sfecla, ajuta la desprinderea bacteriilor fixate pe mucoase. Uleiurile volatile din hrean neutralizeaza germenii.
          Infuzie de patlagina  Ceaiul de patlagina amelioreaza toate infectiile cailor respiratorii. El are o actiune antibacteriana si dilata bronhiile. Totodata, contine mucilagii care combat tusea. Mod de preparare: se toarna 1/4 l apa clocotita peste doua lingurite de patlagina, se acopera si se infuzeaza zece minute, dupa care se bea cu inghitituri mici.
          Nu chiar asa fierbinte  Cand sunteti raciti, lasati bauturile foarte fierbinti sa se racoreasca putin. De pilda, daca veti bea un ceai medicinal aproape clocotit, temperatura ridicata va face faringele deja iritat sa sufere si mai mult. Consecinta: bacteriile cu care ceaiul ar trebui sa lupte vor gasi un nou teren prielnic pentru a se inmulti.
          Planul de insanatosire in 6 zile  „Daca mergi la doctor, raceala dureaza sapte zile, daca nu te duci, dureaza o saptamana“, aceasta este regula empirica in privinta racelilor tipice. Insa cine va combate simptomele ghidandu-se dupa desfasuratorul nostru se va inzdraveni mai curand.
Ziua 1: Cum va simtiti: Va dor capul si membrele, sunteti lipsiti de vlaga, aveti dificultati de concentrare?
Ce aveti de facut: Fortificati-va sistemul imunitar cu o doza masiva de vitamine: beti de trei ori pe zi cate un pahar de zeama de lamaie fierbinte si, suplimentar, luati un preparat cu multivitamine. Pentru durerile de cap, luati acid acetilsalicilic (aspirina). Culcati-va devreme.
Ziua 2: Cum va simtiti: Va ustura gatul si va mananca narile?
Ce aveti de facut: Sugeti bomboane de tuse. Din trei in trei ore faceti gargara cu apa sarata. Seara, o baie fierbinte. Dupa aceea, beti o cana mare de ceai de tei (adultii pot pune in el un strop de rom, ori de extract alcoolic de echinacea). Infofoliti-va, ca sa va fie cald, dormiti mult si transpirati.
Ziua 3:  Cum va simtiti: Va dor muschii si oasele, sunteti ragusiti, aveti nasul infundat?
Ce aveti de facut: Ramaneti in pat, nu mergeti la serviciu. Faceti inhalatii aromate la fiecare trei ore, ca sa dati drumul secretiilor nazale. Tot din trei in trei ore, faceti gargara. Vorbiti cat mai putin, menajati-va coardele vocale.
Ziua 4:  Cum va simtiti: Acum nasul va curge din plin si incepe o tuse uscata?
Ce aveti de facut: Ramaneti in continuare la pat, mancati ceva usor (de exemplu o supa de pui). Pentru a mentine umiditatea mucoasei nazale, folositi apa cu sare. Contra tusei, sugeti bomboane cu zahar (zaharul dezinfecteaza). Seara, ungeti-va pe piept cu o pomada impotriva racelii.
Ziua 5:  Cum va simtiti: Nu mai aveti febra, iar guturaiul aproape a disparut. Dar tusea devine mai puternica...
Ce aveti de facut: Beti multe lichide, preferabil ceaiuri de plante. In cazul cand doriti sa intrebuintati ceai de tuse, urmati intocmai indicatiile de preparare, deoarece efectul obtinut depinde de durata infuzarii.
Ziua 6:  Cum va simtiti: Aproape ca ati trecut hopul, dar inca sunteti lipsiti de puteri.
Ce aveti de facut: Umpleti din nou depozitele de vitamine si minerale ale organismului dvs., golite de boala. Pentru aceasta, mancati multe legume si fructe proaspete. Odihniti-va cat mai mult. Totusi, e bine sa iesiti putin si la aer curat, dar fara sa va obositi

Cele mai atrăgătoare 3 semne din zodiac

Scorpion (24 octombrie – 22 noiembrie)

Aspect fizic: Nativa din Scorpion este o persoana de statura de obicei mijlocie, cu un ten in general de culoare inchisa, ochi caprui-negri si un par bogat, adesea negru. Poate ca cel mai mare atu al nativelor din Scorpion este lungimea picioarelor.

Femeia Scorpion detine farmec, are o alura misterioasa, putere interioara – datorita acestor calitati poate trece peste orice obstacol care ii apare in cale. Nativa din Scorpion se prezinta ca o persoana increzatoare in propriile forte si de aceea majoritatea barbatilor se simt atrasi de ea in mod constant. Ea are calitatea de a fi misterioasa, fiind atenta la cum se prezinta in public, discreta si plina de mici secrete. Cea nascuta in zodia Scorpion afla imediat detalii despre interlocutorii sai, lasandu-i, in acelasi timp, in ceata in legatura cu propria personalitate (detine o reticenta naturala).

Cel mai bun cuvant prin care se poate descrie o persoana nascuta in Scorpion este pasiunea. Pentru ea, aceasta este cel mai important ingredient al vietii – pasiunea fata de persoana iubita, pasiunea pentru familie, pasiunea de a munci, pasiunea de a trai!

Femei Scorpion celebre: Julia Roberts, Katherine Hepburn, Grace Kelly, Maria Antoaneta, Demi Moore, Meg Ryan, Sophie Marceau, Vivien Leigh, Winona Ryder

Leu (23 iulie – 22 august)

Aspect fizic:  Leul are un aspect fizic solid, bine facut, de talie mijlocie. Este o persoana frumoasa, cu fata ovala, trasaturi regulate, ochi in general mari si rotunzi si par castaniu.

Femeia Leu se distinge usor printre ceilalti oameni. Ea este cea care “lumineaza” camera cu vestimentatia ei spectaculoasa – nativele din Leu stiu cum sa isi faca aparitia in mod unic oricand si oriunde.

La fel ca si o adevarata doamna din Franta, o nativa nascuta in Leu va prefera intotdeauna sa aiba o toaleta eleganta si scumpa in loc de 20 ieftine. Ea poseda nevoia majora de a fi respectata de persoanele din jur si va face tot ce ii sta in puteri pentru a se face remarcata si retinuta. Femeia Leu este extravaganta in mod natural – sa nu incercati niciodata sa ii spuneti ca da prea multi bani pe haine (sau pe ingrijirea copiilor, pe care ii place sa ii “cocoloseasca”).

Pe de alta parte, acest tip de femeie are o personalitate calda, spontana si creativa – cu siguranta ca nu va puteti plictisi in compania ei.

Femei Leu celebre: Sandra Bullock, Coco Chanel, Madonna, Jackie Kennedy, Audrey Tatou, Jennifer Lopez, Charlize Theron, Halle Berry, Mae West, Mata Hari

Rac (22 iunie – 22 august)

Aspect fizic: Statura Racului este fie mijlocie, fie inalta. Nativele acestui semn au in general un ten palid, figura rotunda cu trasaturi fine, fragile, ochi mici cenusiu-albastrii si par castaniu.

Cu pielea ei translucida si umerii frumos conturati, femeia Rac atrage toate privirile barbatilor din jur atunci cand intra intr-o camera purtand rochia perfecta cu atitudinea perfecta. Daca totusi aveti impresia ca este usor sa scoateti la intalnire o nativa din Rac, ei bine, v-ati inselat.

Femeia Rac se gandeste mult inainte sa isi ofere inima (poate ca de aceea este si atat de atragatoare, pentru ca nu o poate avea oricine), fiindca atunci cand o face, da tot ce are mai bun.

Aceasta persoana lunara este extrem de feminina si, mai mult, este cea mai protectiva din intregul zodiac.

Femei Rac celebre: printesa Diana, Cyndi Lauper, Gina Lolobrigida, June Carter Cash, Liv Tyler, Mireille Mathieu, Natalie Wood, Selma Blair, Sofia Vergara

Slujbe ciudate ale scriitorilor înainte de a deveni cunoscuți.....

Cei mai multi dintre autorii faimosi in zilele noastre au avut zile ciudate si slujbe neobisnuite, luate doar pentru a plati facturile tot mai numeroase, inainte de a reusi. Pentru toti scriitori din lumea asta, ar trebui sa fie o incurajare si sa se simta mai comfortabil, stiind ca nu au fost si nu sunt singurii in aceasta situatie.  www.Books-Express.ro iti prezinta  pe scurt unele dintre cele mai neobisnuite joburi ale autorilor.


J.D. Salinger a fost o perioada director de divertisment al filmul H.M.S. Kungsholm, un producator de lux suedez. Franz Kafka a fost Secretar Sef al Serviciul Juridic la Institutul de Asigurari al Muncitorilor in caz de Accidente. Tom McCarthy a fost model nud la o scoala de arta din Praga, barman la un pub irlandez din Berlin, dar si ospatar la un restaurant pentru pisici din Amsterdam. John Steinbeck a condus o pescarie de pe Lacul Tahoe. De asemenea, era ghid al locului si organiza excursii, in una dintre acestea intalnind-o pe prima sa sotie, Carol Henning.

Pe cand era inca tanar, John D'Agata a lucrat intr-un magazin de prezervative, a vandut baloane in rolul de clown si a servit covrigi. Dupa ce a abandonat studiile dupa trei semestre, William Faulkner a fost asistent la universitate pentru trei ani. T.S. Eliot a lucrat la biroul de Conturi Coloniale si Externe pentru Banca Lloyd din Londra pentru opt ani, avand inspiratie pentru "The Waste Land" din peisajele pe langa care trecea in drumul spre birou. Mereu rebel, Jack London a fost un "pirat de stridii", furand stridii de la ferme si vanzandu-le pe pietele din Oakland. De asemenea, a facut prospectiuni de aur si se pare (niciodata nu e sigur) ca a petrecut o vreme ca vagabond.


Kurt Vonnegut a condus un magazin dealer Saab in Cape Cod, dupa ce a publicat primul sau roman, "Player Piano". Stephen King a fost om de serviciu intr-un liceu inainte ca opera sa sa fie publicata - un lucru bun de asemenea, deoarece de aici a gasit inspiratia pentru scena de deschidere din "Carrie". Un tenor desavarsit, James Joyce a facut bani cantand pentru cina sa inainte sa devina un autor celebru. Inainte de a scrie "1984", George Orwell a servit ca ofiter al Politiei Imperiale Indiene din Burma, unde a fost remarcat pentru "simtul sau de corectitudine totala".

Sursa: Comunicat de presa www.Books-Express.ro