Istorioară cu tâlc....

Într-una din zile un negustor de produse lactate primeşte o        invitaţie de a se prezenta la judecătorie pe data de cutare şi        cutare, fiindu-i intentat un proces de către brutar. Omul e        foarte îngrijorat şi până la data procesului nu-şi mai găsea        liniştea. Se tot întreba cu ce o fi învinuit. Brutarul însă ştia. Şi încă cum. Îl tot bănuia pe lăptar că îl înşeală la cântar atuncea când cumpăra de la el unt. Aşa că nu o dată, după ce lăptarul îi aducea kilul de unt şi pleca, imediat   cântărea marfa, în prezenţa unor martori. Într-adevăr, bănuielile sale erau justificate. Ba primea 900 g, ba 800; au  fost cazuri când a primit şi 750 g de unt în loc de 1 kg. În  ziua judecăţii, judecătorul întreabă negustorul de lactate: - Spune, dumneata ai cântar cu care să cantareşti untul ce-l  vinzi? - Nu, domnule judecător. Nu am. - Păi, atuncea cum pretinzi că vinzi untul cu kilogramul? - Păi, să vedeţi. Eu am o balanţă, pun pe o parte a balanţei kilu' de pâine ce o       cumpăr de la brutar, iar pe cealaltă parte pun unt până ce       balanţa se echilibreaza   
   Morala:        În viaţă primeşti ceea ce dai.