Am scris Mosului o mica scrisoare.
“Draga Mos Craciun,
Cand vii si pe la casa noastra te rog frumos sa imi aduci:
Mai multa iubire – pentru a trimite si eu, la randul meu, mai multa iubire tuturor;
Mai multa credinta – pentru a transmite si... eu, la randul meu, mai multa credinta in jur;
Mai multa incredere – pentru a arata si eu, la randul meu, altora, cum pornim la noul drum.
Iti multumesc pentru aceste cadouri, pe care te rog sa mi le lasi acolo unde crezi Tu ca este mai potrivit.”
Apoi m-am indreptat cu scrisoarea spre geamul pe langa care trebuia sa treaca Mos Craciun, si in drumul spre geam am observat cu coada ochiului o alta figura privindu-ma din oglinda din hol! M-am oprit brusc si, surprins inca de memoria figurii din oglinda, m-am intors din drum. Stateam fata-n-fata cu figura din oglinda, si nu-mi venea sa cred: din oglinda ma privea chipul bland, zambind larg in mijlocul barbii albe si dese, nimeni altul decat Mos Craciun! M-am blocat! Am scapat scrisoarea din mana si mi-am pipait fata. Aici eram eu – dar acolo, in oglinda, Mos Craciun radea smechereste cu ochii mijiti vazand gestul si mimica mea de surpriza. Timpul s-a oprit si mintea a-nceput sa-mi zboare necontrolata. Imagini si oameni dansau frenetic. Apoi, ca o strafulgerare, totul a primit un sens. Si eu am inteles! Am inteles cine este Mos Craciun! Mos Craciun eram, de fapt, eu. Eu si tu, si tu, si tu, si...Si tu, prietene/a care citesti aceste randuri in prag de sarbatoare. Si de aceea iti multumesc. Iti multumesc Tie si tuturor.
Am ridicat scrisoarea de jos si m-am indreptat din nou spre geam. Am asezat-o pe pervaz. O lacrima a cazut pe foaia alba, scrisa de mana. Am ridicat privirea spre cer si am zambit. Atunci am stiut ca L-am intalnit!
Iti multumesc, Mos Craciune !
Va doresc tuturor un “Craciun Fericit!” , multa bucurie, un spirit vesnic tanar, si multa incredere in propria voastra fiinta.
“Draga Mos Craciun,
Cand vii si pe la casa noastra te rog frumos sa imi aduci:
Mai multa iubire – pentru a trimite si eu, la randul meu, mai multa iubire tuturor;
Mai multa credinta – pentru a transmite si... eu, la randul meu, mai multa credinta in jur;
Mai multa incredere – pentru a arata si eu, la randul meu, altora, cum pornim la noul drum.
Iti multumesc pentru aceste cadouri, pe care te rog sa mi le lasi acolo unde crezi Tu ca este mai potrivit.”
Apoi m-am indreptat cu scrisoarea spre geamul pe langa care trebuia sa treaca Mos Craciun, si in drumul spre geam am observat cu coada ochiului o alta figura privindu-ma din oglinda din hol! M-am oprit brusc si, surprins inca de memoria figurii din oglinda, m-am intors din drum. Stateam fata-n-fata cu figura din oglinda, si nu-mi venea sa cred: din oglinda ma privea chipul bland, zambind larg in mijlocul barbii albe si dese, nimeni altul decat Mos Craciun! M-am blocat! Am scapat scrisoarea din mana si mi-am pipait fata. Aici eram eu – dar acolo, in oglinda, Mos Craciun radea smechereste cu ochii mijiti vazand gestul si mimica mea de surpriza. Timpul s-a oprit si mintea a-nceput sa-mi zboare necontrolata. Imagini si oameni dansau frenetic. Apoi, ca o strafulgerare, totul a primit un sens. Si eu am inteles! Am inteles cine este Mos Craciun! Mos Craciun eram, de fapt, eu. Eu si tu, si tu, si tu, si...Si tu, prietene/a care citesti aceste randuri in prag de sarbatoare. Si de aceea iti multumesc. Iti multumesc Tie si tuturor.
Am ridicat scrisoarea de jos si m-am indreptat din nou spre geam. Am asezat-o pe pervaz. O lacrima a cazut pe foaia alba, scrisa de mana. Am ridicat privirea spre cer si am zambit. Atunci am stiut ca L-am intalnit!
Iti multumesc, Mos Craciune !
Va doresc tuturor un “Craciun Fericit!” , multa bucurie, un spirit vesnic tanar, si multa incredere in propria voastra fiinta.
