Când s-a născut Nick Vujicic, în urmă cu 29 de ani, în oraşul Brisbane din Australia, în sala de naşteri s-a aşternut liniştea. Tatălui său, prezent la naştere, i s-a oprit respiraţia pentru câteva momente, iar medicul şi asistentele au încremenit. Mama lui Nick îşi auzea nou-născutul plângând, dar se întreba unde e: nu credea că arătarea fără mâini şi fără picioare este copilul ei! În primele zile de la naştere, niciun apropiat al familiei nu a îndrăznit să le spună părinţilor felicitări, nimeni nu a trimis un buchet de flori la spital.
“Cine ar vrea un soţ fără mâini şi fără picioare?”
Copilăria i-a fost marcată de răutăţile colegilor, de neputinţa de a-şi face prieteni şi de ignoranţa oamenilor din jur, care i se adresau mereu ca unui copil retardat.
La vârsta de 10 ani, puştiul a decis că nu-şi mai suportă viaţa şi a încercat să se sinucidă, după ce îşi făcuse o listă cu toate lucrurile pe care nu le va putea face în viaţă, din cauza handicapului, şi de care realiza că nu se va putea bucura vreodată.
“Mă gândeam că nu m-aş putea însura. Cine ar vrea un soţ fără mâini şi fără picioare? Şi chiar dacă m-aş însura, cum mi-aş ţine de mână soţia? Cum aş dansa cu mireasa mea în seara nunţii?”, îşi povesteşte Nick momentul de cumpănă în interviurile pe care le acordă în întreaga lume.
Părinţii au fost principalii lui susţinători. L-au sprijinit mereu şi l-au încurajat. Au refuzat să-l înscrie la o şcoală pentru copii cu handicap, aşa că şi-au folosit imaginaţia pentru ca Nick să facă faţă cerinţelor. Cum cel mai greu era scrisul, i-au construit un dispozitiv de ţinut creionul, lipit de un deget ce iese din ciotul care-i ţine loc de picior stâng.
După liceu, Nick Vujicic a urmat cursurile Universităţii Grif fin din Logan, Australia, de unde a obţinut o dublă specializare, în Contabilitate şi Planificare financiră. La 19 ani de la momentul în care l-a bântuit gândul morţii, Nick se bucură de cereri în căsătorie de la femei din toată lumea. A avut câteva relaţii stabile, însă mai aşteaptă încă femeia care să îi devină soţie.
Scrie la calculator 43 de cuvinte pe minut
Când se trezeşte dimineaţa, Nick dă la o parte pătura cu ciotul ce-i înlocuieşte piciorul stâng şi aprinde lumina cu o crosă. Se mişcă prin casă ajutându-se de ciot, se spală pe dinţi cu o perie fixată într-un dispozitiv lipit de perete, se bărbiereşte şi îşi piaptănă părul cu o improvizaţie similară şi apoi se aşază la computer. Chiar se pricepe la mânuit tastatura! Poate tasta 43 de cuvinte pe minut, cu degetul mare ce iese din ciot, şi pe care îl alintă “copănelul de pui”.
Când iese la plimbare, foloseşte un cărucior electric pe care îl acţionează cu ajutorul “copănelului”. Handicapul nu l-a împiedicat să facă sport şi să se distreze, aşa că înoată, pescuieşte, face surf, călăreşte şi joacă fotbal ori golf.
“E atât de rece apa că-ţi îngheaţă mâinile”
Peste 40 de milioane de oameni au vizionat pe YouTube imagini cu momente din viaţa lui Nick, iar bărbatul i-a cucerit pe toţi. “E atât de rece apa că-ţi îngheaţă mâinile”, glumeşte Nick într-un filmuleţ postat pe You- Tube, în care se distrează alunecând pe un tobogan cu apă.
În altul, sare în piscină, de pe o trambulină, şi înoată cu ciotul, aşa cum l-a învăţat tatăl încă de când era copil. Mare iubitor de fotbal, Nick nu se mulţumeşte doar să privească, ci joacă pe teren lovind mingea cu capul. Iar în toate aceste înregistrări, bărbatul emană fericire, de parcă toată viaţa lui este o sărbătoare.
Slujba lui: orator motivaţional profesionist
La cei 29 de ani pe care îi are, Nick are un zâmbet cuceritor, demn de platourile de filmare de la Hollywood, este charismatic şi-şi vrăjeşte publicul din primele secunde. Acum te face să râzi, iar în clipa următoare să plângi. Este orator motivaţional profesionist de la 23 de ani, a vorbit în faţa a peste un milion de oameni de pe tot globul, pe care a vrut să-i convingă că, prin voinţă şi determinare, orice necaz poate fi depăşit şi că nicio provocare nu este de neînvins. Iar exemplul personal arată că ceea ce spune nu sunt vorbe goale: Nick are propria companie de discursuri motivaţionale, face afaceri imobiliare, investeşte pe piaţa de valori, iar prin intermediul propriei fundaţii ajută şcoli din ţările lumii a treia şi sprijină construirea de spitale şi orfelinate.
“Felul în care îţi vezi viaţa este prima cheie
Momentul în care Nick Vujicic a trecut de la frustrare şi depresie la optimism şi succes a fost cel în care s-a ambiţionat să-şi privească viaţa dintr-o perspectivă pozitivă. În conferinţele lui, el spune: “Felul în care îţi vezi viaţa este prima cheie. Lumea se uită la mine şi se gândeşte că un om fără membre are potenţial limitat şi că nu va putea avea succesul de care se bucură alţii. Serios? De ce? Doar pentru că nu am mâini şi picioare nu înseamnă că nu pot face afaceri sau că nu pot învăţa contabilitate”.
Succesul unui om stă în felul în care îşi vede viaţa şi viitorul, iar piedicile există doar în mintea lui, îi mai place lui Nick Vujicic să spună.
Tânărul îşi priveşte handicapul ca pe un dar de la Dumnezeu, iar credinţa lui face ca multe comunităţi religioase din întreaga lume să-l invite să ţină discursuri. În 2008, a onorat o astfel de invitaţie şi la Timişoara.
GENETIC
O boală rară, care ucide bebeluşii
Nick Vujicic e, înainte de orice, un supravieţuitor al unei boli care, de cele mai multe ori, ucide la puţin timp după naştere. Doctorii australieni i-au pus diagnosticul târziu, fiindcă nu se mai confruntaseră cu aşa ceva: sindrom Tetra-Amelia, cauzat de o mutaţie genetică.
Pe lângă lipsa membrelor, majoritatea bolnavilor au malformaţii la faţă, craniu, organele reproducătoare, anus şi pelvis.
Un alt supravieţuitor celebru al bolii este japonezul Hirotada Ototake, de 35 de ani, jurnalist de sport şi autorul cărţii “Nimeni nu este perfect”, best-seller în Japonia, vândută în 4,5 milioane de exemplare.
1 milion de oameni -
au participat până acum la conferinţele motivaţionale ale lui Nick Vujicic, iar filmuleţe postate pe YouTube au fost urmărite de aproximativ 50 de milioane de oameni
ÎNVĂŢĂTURI
“Felul în care îţi vezi viaţa e prima cheie. Lumea se uită la mine şi se gândeşte că un om fără membre are potenţial limitat şi nu poate avea succesul de care se bucură alţii.“
“Doar fiindcă n-am mâini şi picioa re nu înseamnă că nu pot face afaceri sau că nu pot învăţa contabilitate.“
sursa evz.ro
