Adjuncţii autohtoni ai şefilor de multinaţionale au început să vorbească o română pigmentată cu feed-back-uri şi locaţii.
Secretarele nu-şi mai spun decât manager assistant. Cismarii sunt designeri.
Mă aşteptam să fie vorba de crize de aclimatizare şi de micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări mici, dar vioaie.
Nici gând.
S-a
ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinţat pe la posturi
de radio şi de televiziune, iar cuvinte româneşti cât se poate de utile
sunt înlocuite prosteşte de persoane care stau prost şi cu vocabularul
limbii române, şi cu gramatica ei.
Tot soiul de absolvenţi şi absolvente
de Spiru Haret, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi comentatori
care par să-şi fi luat doctoratul la un sprit, înainte de a lua notă de
trecere la română în liceu se dau în bărcile neologismelor, cu
dezinvoltura prostului fudul.
Potrivit lor, nu mai avem prilejuri, avem doar oportunităţi.
Nu mai suntem hotărâţi să facem ceva, ci determinaţi.
Nu mai realizăm, ci implementăm.
Nu ne mai ducem într-un loc, ci într-o locaţie.
Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm.
Nu mai consimţim, ci achiesăm.
Serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă.
Ceva care ţi se pare obligatoriu e un must!
Nu mai avem speranţe, deoarece am trecut la expectaţiuni.
Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm.
Şi nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feed back.
Nu mai avem frizeri si croitorese, avem hair stilisti si creatoare de
fashion.
