Procesul de maturare artificială imită coacerea naturală
Una din patru banane mâncate de români se coace la Buftea
Bananele mâncate de români sunt coapte în „camere de gazare” la marginea marilor oraşe.
Una din patru banane mâncate de români se coace la Buftea. Nu în bananier, ci în nişte încăperi întunecate şi etanşe unde bananele verzi sunt gazate cu etilenă, un hormon vegetal de maturare a fructelor. În instalaţiile artificiale de „copt bananele”, temperatura, umiditatea relativă a aerului şi etilena care e pompată din butelii prin conducte sunt dozate de computer în fiecare moment, pe parcursul celor 3-7 zile cât durează procesul de maturare. În funcţie de programul de „coacere” ales, bananele ies din camerele de gazare mai galbene sau mai verzi, explică importatorul turc Deniz Deletioglu: „Există şapte grade de maturare a bananelor, notate cu numere de la unu la şapte.
În primul stadiu bananele au o culoare verde închis, în al doilea bananele capătă o nuanţă verde deschis, în al treilea stadiu coaja fructului e mai mult verde decât galbenă, în al patrulea fructul e mai mult galben decât verde, în al cincilea doar vârful şi codiţa bananei mai sunt verzi, în al şaselea banana e complet galbenă iar în al şaptelea, pe fructul galben încep să apară mici pete maronii”. Numerotarea cu cifre a gradului de coacere a bananelor uşurează comunicarea cu hypermarketurile, care dau telefon şi cer: „Vineri vrem să ne trimiteţi 800 de cutii cu banane numărul patru”. De obicei, bananele cu indicativele 2 şi 3 se comandă atunci când retailerul trebuie să le transporte pe distanţe lungi, în timp ce bananele coapte, de tipurile 5 sau 6, se comandă îndeosebi în preajma sărbătorilor de iarnă, când vânzările cresc masiv şi fructele n-apucă să zăbovească în depozit mai mult de o zi.